1873, 3 februarie – se naşte Petru Bogdan, fiul soţilor Ana şi Vasile Bogdan, în satul Cozmeşti, comuna Mirosloveşti, jud. Suceava. Vasile Bogdan era primarul comunei Mirosloveşti.
1884-1891 – studii gimnaziale şi liceale la Liceul Naţional din Iaşi. În 1891 obţine diploma de bacalaureat la acelaşi Liceu.
1891-1897 – studii universitare la Iaşi, Facultatea de Ştiinţe; licenţiat în Ştiinţe fizico-chimice.
1891 – 1894 – bursier (intern), în timpul studenţiei, la Şcoala Normală Superioară din Iaşi (care a funcţionat pentru prima oară pe lângă Universitatea din Iaşi în perioada 1880-1898, după modelul Ş.N.S. din Franţa şi Germania; reînfiinţată la Iaşi în 1938). În această perioadă se împrieteneşte cu alţi tineri din Internat: Garabet Ibrăileanu, Spiridon Popescu, Mihai Pastia, Nicolae Lupu, D.D. Pătrăşcanu, Constantin Botez, Ioan (Iancu) Botez, Ion Mitru, Gheorghe Ghibănescu, Ion Th. Simionescu, T. Bădărău, Constantin Stere ş.a. 
1893, decembrie – este numit preparator şi conservator la Cabinetul de fizică, Universitatea din Iaşi (pe ziua de 1 dec. 1893, cu Nr. 7.577 din 1 nov. 1893); a fost şi asistent la Fizică (Optică, Acustică).
1894, octombrie – este numit asistent la Catedra de Chimie minerală, condusă de profesorul Petru Poni (pe ziua de 1 oct. 1894, cu Nr. 63.648 din 10 sept. 1894).
1898–1902 – la îndrumarea magistrului Petru Poni, Petru Bogdan se prezintă în 1898 la un examen pentru o bursă doctorală la Berlin, acordată de Academie (Fond V. Adamachi). După obţinerea bursei, se înscrie la doctorat, în acelaşi an, la Friedrich-Wilhelms-Universität din Berlin. Efectuează cercetări în domeniul electrochimiei, sub îndrumarea prof. Hans Jahn, la Institutul de Chimie din Berlin (condus de prof. Van’t Hoff). În anul 1901 îşi susţine public teza de doctorat, intitulată Über die Wanderungsgeschwindigkeiten der Ionen: Inaugural-Dissertation, zur Erlangung der Doctorwürde von der Philosophischen Facultät der Friedrich-Wilhelms-Universität zu Berlin Genehmigt und Nebst den Beigefügten Thesen Öffentlich zu Verteidigen am 9. Februar 1901 (obţine titul de Doctor în Filosofie, specialitatea Ştiinţe Fizico-Chimice, cu distincţia MAGNA CUM LAUDE). După susţinerea tezei de doctorat pleacă la Leipzig unde, sub îndrumarea prof. Wilhelm Ostwald, realizează noi cercetări în domeniul electrochimiei. 
1900, 2 ianuarie - se căsătoreşte cu Lucreţia Carp (sora Elenei Carp, viitoarea soţie a lui Garabet Ibrăileanu). La începutul anului 1904, soţia lui P. Bogdan, Lucreţia, se stinge din viaţă, odată cu unul dintre cei doi copii ai familiei. Al doilea copil, Margareta Bogdan, născută în 1903, se va stinge din viaţă în anul 1927.
1902 – susţine examenul de capacitate pentru Ştiinţele fizico-chimice şi Cosmografie.  
1902-1912 – profesor secundar la Liceul Internat, Naţional şi la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi.
1904 – la sfârşitul anului 1904, Petru Bogdan se căsătoreşte cu Elena Păun, fiica parohului econom de la Biserica Barnovschi, absolventă a Conservatorului de muzică din Iaşi, fostă elevă a lui Wilhelm Humpel la clasa de pian. Elena C. Bogdan şi Petru Bogdan vor avea împreună şase copii: Gheorghe Bogdan (1905-1981), inginer minier (căsătorit cu Paula Sion; vor avea împeună o fetiţă, Andreea); Maria Bogdan (1906-1988), căsătorită cu Constantin Arghir, inginer minier; Elena Bogdan (1907-2000), profesoară de Chimie anorganică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi (Elena Bogdan a fost căsătorită cu Sergiu-Andrei Culianu; au avut împreună doi copii: pe Tereza Culianu, viitoarea soţie a scriitorului Dan Petrescu, şi pe cunoscutul istoric al religiilor, savantul Ioan Petru Culianu); Ana Bogdan (1909-1987), medic; Constantin Bogdan (1910-1965), matematician, profesor la Universitatea din Iaşi, căsătorit cu Gabriela Teodorescu, matematician; Ioan Bogdan (1912-1987), medic (căsătorit cu Viorica Gancevici: au avut împreună un copil, pe Matei Bogdan, viitor inginer; dintr-o a doua căsătorie, cu Sophie-Madeleine Zanne, s-a născut Miron Bogdan, viitor medic).
1905-1907 – suplineşte Catedra de Căldură şi Electricitate, după ce titularul, prof. Dragomir Hurmuzescu, fusese numit ministru al Instrucţiunii şi Cultelor. În 1906 suplineşte şi Catedra prof. A. Obregia, plecat pentru un an la Bucureşti. 
1906, mai – Docent pentru Chimie-Fizică, pe ziua de 16 mai 1906, cu Nr. 30.053.
1906, octombrie – autorizat pentru a susţine curs liber de Chimie-Fizică la Facultatea de Ştiinţe, Universitatea din Iaşi, cu Nr. 56.124, din 6 oct. 1906.
1907, iulie – Conferenţiar suplinitor la Conferinţa de Chimie biologică la Iaşi cu Nr. 35.998, din 2 iul. 1907.
1907 – administrator de plasă în jud. Iaşi, în timpul Răscoalelor din 1907. Prefect era Constantin Stere.
1912, august - definitivat Conferenţiar la Conferinţa de Chimie biologică, cu Nr. 51.633, din 4 aug. 1912.
1913, 1 ianuarie – este numit conferenţiar de matematici generale la Secţia Electrotehnică. 
1915, mai – profesor titular la Catedra de „Chimie Fizicală”, Universitatea din Iaşi, pe ziua de 16 mai 1915, cu Nr. 1.383, din 16 mai 1915. Guvernul României aprobase înfiinţarea, în 1915, a primei Catedre de Chimie-Fizică, la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi.
1916-1918 – director al Spitalelor Crucii Roşii din Iaşi.
1917 – suplineşte şi Catedra de Fizică moleculară, Mecanică, Acustică şi Optică (după stingerea din viaţă a prof. I. Stravolca).
1917-1918 – conduce, în calitate de suplinitor, secţiile de Ştiinţe aplicate ale Universităţii din Iaşi.
1918-1925 – Director al Institutului Electrotehnic. 
1924-1926 – participă la şedinţele Comisiei de judecată a corpului profesoral universitar şi secundar, care aveau loc la Iaşi sau la Bucureşti.
1924, iunie – participă la primul Congres Naţional de Chimie, organizat la Sinaia de Societatea Română de Chimie, sub patronajul Principelui Carol al României.
1924, noiembrie – este distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Nancy.
1924, decembrie – participă, alături de Rectorul Al. Slătineanu şi de alţi profesori universitari, la Serbarea de la Cantina studenţească din Păcurari, cu prilejul împlinirii unui an de la înfiinţare.
1925, 20 aprilie – 1926 - Decan al Facultăţii de Ştiinţe, apoi Prorector la Universitatea din Iaşi, până la preluarea funcţiei de Rector, în urma alegerilor, pe 1 dec. 1926.
1925, iunie – participă la Conferinţa Internaţională de Chimie, care a avut loc la Bucureşti.
1926-1940 – este, alternativ, Rector, Prorector, Decan şi Prodecan la Universitatea din Iaşi.
1926, martie – este ales membru titular al Academiei Române, în locul regretatului Anghel Saligny.
1926, noiembrie – participă la Congresul Naţional Studenţesc de la Iaşi.
1926, 5 decembrie – participă la Şezătoarea Ateneului popular din Tătăraşi (Iaşi), cu o conferinţă despre structura materiei. La Şezătoarea Ateneului din data de 7 noiembrie 1926, prof. Ion Th. Simionescu susţinuse o conferinţă despre cultura şi conştiinţa natională.
1927, mai – participă la cel de-al II-lea Congres Naţional de Chimie, organizat la Băile Herculane de Societatea Română de Chimie. În cadrul Congresului, Petru Bogdan a fost ales preşedinte al dezbaterilor.
1927, iulie – reprezintă Universitatea din Iaşi, alături de o numeroasă delegaţie de profesori universitari, la înmormântarea M.S. Regelui Ferdinand I.
1927, 4-9 septembrie - participă la cea de-a VIII-a Conferinţă a Uniunii Internaţionale de Chimie pură şi aplicată, la Varşovia, Polonia.
1927, noiembrie – participă, împreună cu mai mulţi profesori, la banchetul universitar de la restaurantul Elisée din Iaşi, organizat în onoarea profesorului american Charles Upson Clark, care conferenţiase timp de trei zile la Universitatea din Iaşi.
1929  - participă la dezbaterile Congresului Asociaţiei Asistenţilor universitari din România.
1929, 17 noiembrie – participă la serbarea universitară dedicată profesorului Ion Th. Simionescu, cu prilejul transferului său de la Iaşi la Bucureşti.
1930, mai – participă la lucrările Academiei Române, la Bucureşti, şi la cel de-al III-lea Congres Naţional de Chimie (21-23 mai 1930), organizat la Braşov, sub înaltul patronaj al A.S.R. Principele Nicolae, Înalt Regent.
1930, 7-21 septembrie - participă la cea de-a X-a Conferinţă Internaţională de Chimie industrială, pură şi aplicată, la Liège, Belgia (Conferinţa se ţinuse cu prilejul unei Expoziţii internaţionale a marii industrii, în legătură cu ştiinţele şi aplicaţiile lor). Juriul Superior al Recompenselor Expoziţiei îi acordă Diploma specială ca semn de recunoaştere a rolului major pe care l-a avut în desfăşurarea Conferinţei.
1930 - participă la o reuniune a Academiei Franceze, unde prezenţa lui este salutată de prof. Jean Perrin (Nobel pentru Fizică, 1926). Tot atunci este prezentat doamnei Marie Curie. Tot în acest an mai participă la o reuniune specială, care îi este dedicată, la Universitatea din Nancy.
1931, 28 mai - susţine, în cadrul unei şedinţe solemne la Academia Română, discursul de recepţie cu prilejul alegerii sale, în 1926, ca membru titular al Academiei Române.
1931, 2 iulie – participă la deschiderea Congresului Asociaţiei generale a Corpului Didactic profesional din România, ediţia a V-a, organizat la Iaşi.
1932, mai – face parte, alături de generalul M. Todicescu (comandantul Corpului IV de armată), Petru Dragomirescu (decanul Facultăţii de Ştiinţe juridice), Petru Bogdan (primarul Iaşului) ş.a., din Comitetul de patronaj al Campionatelor oficiale interuniversitare desfăşurate la Iaşi, pe 21-22 mai 1932.
1932, 18 iunie – participă la cea de-a III-a şedinţă a Consiliului interuniversitar, care a avut loc în prezenţa lui D. Gusti, ministrul Instrucţiei şi preşedinte al acestui Consiliu.
1933, septembrie -  este delegat să reprezinte Academia Română la Congresul de Chimie industrială de la Lille, Franţa. Apoi participă la Paris la Conferinţa Internaţională de Chimie unde îi reîntâlneşte pe Marie Curie, Jean Perrin şi Horia Hulubei. În toamna 1933 a făcut o călătorie în Sudul Franţei şi în Italia împreună cu soţia şi cu fiica lor mijlocie, Elena.
1935, 2 aprilie - ţine o conferinţă în cadrul unei manifestări comemorative, care i-a fost dedicată lui Petru Poni de către Societatea de Ştiinţe.
1938, mai -  participă la Congresul Internaţional de Chimie, Roma, Italia.
1938, 29 octombrie – participă, în calitate de Prorector al Universităţii din Iaşi, la şedinţa organizată de ministrul Armand Călinescu la Ministerul Educaţiei Naţionale cu Rectorii universităţilor, pe tema reformei învăţământului superior din România.
1938, octombrie – participă, în calitate de Prorector, la solemnitatea inaugurării Şcolii Politehnice „Gh. Asachi” din Iaşi.
1939 – este numit director al Şcolii Normale Superioare din Iaşi. Solemnitatea de deschidere a avut loc în primăvara anului 1939, sub preşedinţia ministrului Educaţiei Naţionale, Petre Andrei.
1940, 1 noiembrie – Guvernul Legionar îi impune pensionarea forţată de la Universitatea din Iaşi (în conformitate cu decretul-lege din 1 nov. 1940).
1941-1944 – Director al Fundaţiei Universitare „Regele Ferdinand I” din Iaşi (în perioada 1927-1932 a făcut parte, în calitate de Rector al Universităţii din Iaşi, din Consiliul Fundaţiei „Regele Ferdinand I”). Din 1941 este numit, prin Decret Regal, membru în Consiliul Fundaţiilor Culturale Regale ale României, în calitate de Director al Fundaţiei „Regele Ferdinand I”.
1944, 29 martie – se stinge din viaţă la datorie, la Mediaş (în drum spre Petroşani), în timpul evacuării Fundaţiei „Regele Ferdinand I”. A fost înmormântat la Petroşani, la poalele Parângului, cu onoruri militare, pe data de 1 aprilie 1944. În anul 1945, soţia lui Petru Bogan, Elena C. Bogdan, a obţinut din partea autorităţilor autorizaţiile necesare pentru deshumare, care a fost făcută pe 1 septembrie 1945. După o călătorie de opt zile, a ajuns cu sicriul la Iaşi. Reînhumarea a avut loc pe data de 15 septembrie 1945, în Cimitirul Eternitatea.

*

Membru în organizaţii ştiinţifice (selectiv): membru al Société de Chimie Physique (Paris); membru al Société de Chimie Industrielle (Paris); membru în Comitetul de patronaj al „Tablelor anuale de constante”, publicate la Paris de Comitetul internaţional instituit de al VII-lea Congres de Chimie pură şi aplicată, care a avut loc la Londra, în anul 1909; membru al Societăţii de Chimie din România; membru al Societăţii române de chimie din Bucureşti.

Activitate editorială. A luat parte la înfiinţarea revistei Viaţa Românească şi a Revistei Ştiinţifice „V. Adamachi”. A făcut parte din Comitetul de conducere a Revistei Ştiinţifice „V. Adamachi” în perioada 1912-1916 şi în perioada 1922-1943.

Distincţii: Meritul Militar, 1923, pentru activitatea din timpul războiului în spitale (1916-1918) şi în timpul refacerii (1919-1921); Comandor al Stelei României, 1928; Ordinul „Meritul Cultural”, gradul de Cavaler clasa I, 1931; Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofiţer, 1934; Ordinul Coroana României în grad de Mare Cruce; Semnul Onorific „Răsplata Muncii”, dec. 1941 (prin Decret Regal).

Notă. Pentru opera lui Petru Bogdan, pot fi consultate secţiunile expoziţiei documentare virtuale: Cărţi, texte în volume colective, broşuri; Texte în reviste ştiinţifice; Texte în reviste de cultură. Cu privire la implicarea lui Petru Bogdan în chestiunile Universităţii, poate fi consultată secţiunea Petru Bogdan şi Universitatea. Pentru legătura lui Petru Bogdan cu Fundaţia Universitară „Regele Ferdinand I”, poate fi consultată secţiunea Petru Bogdan şi Fundaţia „Regele Ferdinand I”.   

Material întocmit de E.B. (ian. 2023).

Surse folosite:
- Elena Bogdan, Petru Bogdan (1873-1944). Savantul, profesorul şi cetatea, ediţie îngrijită şi note de Tereza Culianu-Petrescu şi Gelu Bourceanu, Prefaţă de Gelu Bourceanu, Cuvânt lămuritor asupra ediţiei de Tereza Culianu-Petrescu, Iaşi, Polirom, 2018.
- Anuarul Universităţii pe anul academic 1935-1936, vol. XXI / publicat de Traian Bratu, Rectorul în funcţiune al Universităţii Mihăilene, Iaşi, Editura Universităţii Mihăilene, 1937.
- Texte din publicaţii româneşti apărute în perioada interbelică.

© 2023 Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu" Iaşi I Termeni şi condiţii

Webmail I Lista de discuţii Biblos