The Ottoman Threat and Crusading on the Eastern Border of Christendom during the Fifteenth Century - Liviu Pilat, Ovidiu Cristea
Lansare de carte
Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, împreună cu Centrul de Cercetări privind Elitele Sociale și Ideologia Puterii și Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași vă invită vineri, 24 noiembrie 2017, începând cu orele 17.00, în sala „B.P. Hadseu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iași la evenimentul de lansare a volumului semnat de domnul Conf. univ. dr. Liviu Pilat (Iași) și de domnul CS I. dr. Ovidiu Cristea (București), The Ottoman Threat and Crusading on the Eastern Border of Christendom during the Fifteenth Century.
Cartea The Ottoman Threat and Crusading on the Eastern Border of Christendom during the Fifteenth Century, evidențiază aspecte mai puțin cunoscute ale cruciadei în Estul Europei și relația complexă dintre cruciadă, ca ideal comun și formă de solidaritate creștină și interesele politice, de cele mai multe ori divergente, ale statelor creștine din zonă. Aceste aspecte, cuprinse într-o viziune unitară, ordonată după criteriile secolului XV și nu în funcție de geo-politica epocii moderne, vor stârni cu siguranță interesul cercetătorilor preocupați de complexitatea fenomenului cruciat și realitățile politice ale Europei Centrale și de Est.
Cruciada este un subiect ce a revenit în forță în atenția istoricilor în ultimul secol, rezultând o bibliografie impresionantă. În mare măsură, aceasta se datorează școlii pluraliste de istorici ai cruciadelor, în percepția cărora cruciadele nu s-a rezumat doar la încercările de recucerire ale Țării Sfinte, ci a fost un fenomen mult mai complex și de durată în istoria Europei Creștine. În perspectiva pluralistă cruciada se sfârșește după triumful Reformei în nordul Europei iar în sud se prelungește și pe durata secolului al XVI-lea. Cruciada, aşa cum este ea definită de reprezentanţii şcolii pluraliste, era un război proclamat şi susţinut de papalitate, pentru care se acordau indulgenţe şi privilegii, ce erau publicate și predicate.
Cartea tratează cruciada și expansiunea otomană ca teme politice ale secolului al XV-lea. De aceea, autorii propun o abordare diferită față de ceea ce s-ar putea numi „viziunea italiană” (o viziune bazată pe planuri și informații din Italia, în special de la Roma, ce prezintă amenințarea otomană într-o singură culoare și necesitatea mobilizării creștinilor). Aceasta deoarece realitățile istorice din zonele de conflict cu otomanii sunt foarte diferite de alte zone ale Europei unde amenințarea otomană este diseminată prin „pedagogia fricii”. Deși aici statele creștine se confruntă cu expaniunea otomană, amenințarea otomană și cruciada sunt în principal teme politice, pe care principii creștini le folosesc și le manipulează în funcție de interesele lor, astfel că se ajunge până la distorsionarea completă a realității. Din acest motiv, prezentarea detaliată a contextului politic și structura cronologică sunt foarte importante, pentru a arăta că interesul față de cruciadă și amenințarea otomană nu a fost unul constant, ci a variat în fucție de contextul politic. Evident, cuceririle otomane au reprezentat o realitate istorică, însă, la rândul lor, rivalitățile dintre diverse state au jucat un rol important în exploatarea amenințării otomane și cruciadei.
Sus
