pururi tânăr - Eminescu - 165


Pururi tânăr – Eminescu 165 - expoziţie deschisă publicului în perioada 12 ianuarie – 11 februarie 2015, în spaţiul expoziţional de la etajul I, sediul central

Celebrarea Culturii Naţionale, la data de 15 ianuarie, a fost instituită prin lege în anul 2010 şi marchează, în acest an, 165 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, "omul deplin al culturii române". Ca un omagiu adus poetului, expoziţia prezintă în documente de arhivă cele două perioade ieşeane, când Eminescu a lucrat la bibliotecă, a iubit parfumul florilor de tei, a creat poezii nemuritoare, a publicat şi s-a preocupat de soarta culturii şi a învăţământului românesc.

La 23 august 1874, cu ajutorul lui Vasile Pogor şi Titu Maiorescu, M. Eminescu este numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, cu un salariu de 200 lei noi. La 30 august 1874, poetul depune Jurământul în Aula universităţii ieşene, în faţa rectorului Ştefan Micle, iar la 1 septembrie preia postul de director, funcţie ce o va deţine până la 1 iulie 1875: „Sunt fericit că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică şi dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut. Mai ales în trecutul nostru atât de măreţ în fapte şi oameni”.

Preocupările sale de organizare a bibliotecii şi de sporire a fondurilor sunt ilustrate în documentele care au rămas în arhiva internă a bibliotecii: adrese, rapoarte, cereri, inventare, note şi insemnări (publicate în Opere, vol. XVI, ediţia Academiei Române).

Singurul manuscris eminescian care se găseşte în fondurile Bibliotecii Centrale Universitare „M. Eminescu” Iaşi este traducerea parţială a Gramaticii sanscrite a lui Franz Bopp şi a Glosarului sanscrit, datând din a doua perioadă ieşeană. Manuscrisul în 3 caiete este reprodus în Opere, vol. XIV, ediţia Academiei Române şi în amplul proiect coordonat de academicianul Eugen Simion, Manuscrisele Mihai Eminescu, vol. 24 (Bucureşti, 2009).

La iniţiativa lui Titu Maiorescu, Eminescu a fost numit in septembrie 1884 subbibliotecar la aceeaşi instituţie, în locul lui Alexandru Philippide (1859-1933) care demisionase, funcţie pe care o va păstra până în noiembrie 1886.

Spiritul absolut al lui Eminescu se trădează şi în munca de bibliotecă, şi în pregătirea biografiilor oamenilor iluştri pe care le scria pentru Enciclopedia Brockhaus, şi în istovitoarea muncă de profesor, de revizor şcolar ori de redactor la „Curierul de Iaşi”. Perioada ieşeană stă sub semnul iubirii şi al prieteniei, fiind „cea mai rodnică din viaţa poetului din punctul de vedere al creaţiunii artistice...”, nota G. Călinescu.

Sus